CUM TRAIM

Acasa    Cum traim

 

CUM TRAIM

Fiecaruia ii este dat sa traiasca un timp mai scurt sau mai indelungat. In timpul vietii suntem datori sa ne ingrijim insa de trup si de suflet. Asa cum ne hranim trupul ca sa crestem, tot asa trebuie sa ne hranim si sufletul spre desavarsire.

Iata cateva repere ale Sfintelor Taine care ne pregatesc pentru viata de veci:

1. Taina Spovedaniei

In orice moment al vietii putem sa ne spovedim. Nu doar atunci cand este post sau cand ne simtim vrednici; dimpotriva, atunci cand suntem mai nenorociti si mai oropsiti, ne cautam de vindecarea sufletului.

Iata mai jos un articol care credem ca rezuma foarte bine modul in care sa ne cercetam sufletele:
https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2016/10/02/interviu-cu-parintele-macarie-simonopetritul-despre-spovedanie

2. Taina Sfintei Euharistii

„De nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi înşivă”(In. 6, 53)

Sfanta Impartasanie nu este un premiu pentru cei care au fost cuminti ci este medicament de vindecare pentru cei neputinciosi. Este adevarat ca ne apropiem de Sfantul Potir cu evlavie si frica de Dumnezeu insa in acelasi timp nu trebuie sa ne tinem departe cu anii doar pentru ca nu ne consideram vrednici.

Prin Sfânta Împărtăşanie primim Trupul cel înviat al lui Hristos cel înviat, ca arvună a învierii noastre. Şi pentru că primim toţi acelaşi Trup al lui Hristos, ne unim şi noi întreolaltă. De aceea Sfânta Liturghie şi Euharistie întreţin în gradul cel mai înalt unitatea Bisericii.

Sfânta Împărtăşanie se dă credincioşilor care n-au căzut din credinţă şi au primit iertarea păcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele dintre aceste păcate cer după mărturisirea lor un timp mai îndelungat de pocăinţă după săvârşirea lor: ucideri, avorturi. Celor ce trăiesc în desfrâu sau necununaţi, chiar dacă arată această stare a lor unui duhovnic, nu pot fi primiţi la Sfânta împărtăşanie atâta timp cât continuă să se afle în această stare.

Credincioşii fără păcate foarte grele se pot împărtăşi de mai multe ori pe an, dar numai după spovedanie. E o tradiţie a Bisericii să acorde acestor credincioşi spovedania de patru ori pe an, în cele patru posturi mari: Postul Paştilor, al Crăciunului, al Adormirii Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cei mai râvnitori şi cu o viaţă cât mai curată se pot împărtăşi şi mai des, dar totdeauna după spovedanie.

O hotărâre a Sinodului din Constantinopol, la sfârşitul secolului XVIII, când se născuse o discuţie, dacă e bine să se împărtăşească cineva mai des sau mai rar, a hotărât că se poate şi una şi alta, dar totdeauna după spovedanie.

3. Sfestania sau slujba prin care ne sfintim casele

Sfeştania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfinţirea cea mică a apei. Din punct de vedere teologic sfeştania este o ierurgie.

Când se săvârşeşte?
Ea se săvârşeşte de către preot în biserică, în prima vineri din fiecare lună, seara după vecernie, iar în casele credincioşilor, oricând cer credincioşii, mai puţin în săptămâna de după Sfintele Paşti sau de după Crăciun. Sfeştania se săvârşeşte în toate posturile de peste an, precum şi în zilele de post de peste săptămâna, miercurea şi vinerea. Cine poate, este bine să săvârşească sfeştanie în toate posturile. Cine nu poate, să o facă cel puţin în Postul Mare. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor; după caz, se adaugă dezlegări de blesteme, de farmece, de jurăminte, rugăciuni pentru împăcare, pentru ajutor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în casă.

Care sunt roadele ei?
Prin stropirea cu Agheasmă, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se îndepărtează, aşadar, prezenţa răului din casă, se iartă păcatele cele mici, gândurile cele rele, mintea se curăţă de lucrurile cele spurcate, bolile se izgonesc şi se dă sănătate sufletului şi trupului; se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină divină. Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui rău, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme. Însă casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa sfinţită şi binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.

Pregătirea
Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta. Mai întâi, cei din casă trebuie să se spovedească şi să postească, să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele. În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie să fie curată. Este de neînchipuit să stropim cu apă sfinţită o casă murdară sau neîngrijită şi asta pentru că orice slujbă de sfinţire săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea harului lui Dumnezeu în casă.

Cele necesare la sfeştanie
Pe o măsuţă acoperită cu o faţă de masă albă, orientată spre răsărit, se vor aşeza următoarele:

1. un vas larg la gură cu apă curată;
2. un mănunchi de busuioc;
3. câte un bol cu făină;
4. o pâine, o sticlă de undelemn şi una de vin;
5. o căţuie cu cărbune aprins şi tămâie;
6. sfeşnice cu lumânări de ceară;
7. un pomelnic cu cei vii din casă;
8. o icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa unei icoane aşezate pe perete);
9. un prosop curat pe care preotul îşi va şterge mâna după sfinţirea apei;