DIASPORA ROMANEASCA

Acasa    Diaspora romaneasca

 

DIASPORA ROMANEASCA

Pe noi, românii aflați departe de țara noastră, Biserica ne cheamă să ne amintim, prin rugăciune și apropiere de Dumnezeu, de tot ceea ce este sărbătoare, sfințenie și tradiție în neamul românesc.

Stabilirea românilor în Canada a făcut ca parohiile nou înființate să se înmulțească. În plus, în cazul celor cu o existență mai îndelungată s-a remarcat o sporire a numărului de credincioși. Rolul Bisericii în diaspora este unul spiritual.

Românii ortodocși de peste ocean au o istorie bogată, de peste o sută de ani. Tocmai această tradiție îndelungată ne indeamnă să conștientizăm misiunea pe care trebuie să ne-o asumăm astăzi. Nu cu mult timp în urmă, comunitatea noastră purta în titulatura ei numele de "misiune", evidențiind astfel rolul nostru de păstrători ai ortodoxiei și amintindu-ne totodată că ortodoxia nu este doar expresia de trăire a unora dintre noi, ci și cartea de vizită a spiritualității noastre.

În general, românii care aleg să trăiască în diaspora sunt împăcați cu alegerea lor de a fi departe de țară iar mulți ințeleg că atât în țară, cât și în afara ei, apropierea de Biserică nu este o datorie, ci o necesitate. Românii din diaspora nu au căutat neapărat bogăția materială atunci când s-au hotărât să părăsească țara, ci această decizie a venit mai degrabă ca un răspuns la umilința de a nu putea oferi familiilor pe care și le întemeiaseră un trai decent acasă. Alții au decis să rămână în țară. Biserica însă nu i-a părăsit nici pe unii, nici pe alții.

Prin punerea Parohiei noastre sub ocrotirea Maicii Domnului și a Sfinților Martiri Brâncoveanu, păstrăm legătura cu sfinții neamului nostru. Comuniunea în jurul Sfinților Martiri este astfel o sursa de inspirație pentru viața bisericească a parohiei noastre.

Păstrarea identității de credință și neam, a tradițiilor și a limbii, precum și preocuparea pentru educația tinerilor reprezintă misiunea Bisericii în diaspora. În istorie sunt multe popoare care s-au pierdut, neamuri care astăzi nu mai există însă noi putem spune că neanul nostru dăinuie numai alături de Biserică.

De multe ori, pentru mulți dintre membrii comunităților românești din diaspora, revenirea în țară este ca în basmul "Tinerețe fără bătrânețe...", unde totul s-a schimbat și nimic nu se aseamănă cu ceea ce a fost odată. Mai ales în astfel de momente, noi, cei care trăim în afară granițelor României, ne dăm seama că trăim cu un dor care niciodată nu se stinge și singurul loc care ne aduce mai aproape sufletește de obârșiile noastre este Biserica strămoșească.